Burnoutul este o problema din ce in ce mai mult semnalata, in special de catre cei care lucreaza in medii dinamice, cu grad mare de ambiguitate si investitie mare de energie.
Initial a fost definit ca o epuizare fizica si psihica care se exprima atat in viata profesionala cat si in cea personala.
Ulterior, Christina Maslach, a definit burnoutul luand in calcul cele trei dimensiuni ale acestuia:
– epuizarea emotionala
– deparsonalizarea sau cinismul
– un sentiment al ineficacitatii personale.
In prezent, Clasificarea Internationala a Tulburarilor Mentale si de Comportament (ICD 11), recunoaste aceasta tulburare ca fiind un fenomen ocupational. Burnoutul este descris ca un sindrom care “apare ca rezultat al stresului cronic la locul de munca si care nu a fost gestionat cu succes. Se caracterizeaza prin trei dimensiuni: sentimente de epuizare sau epuizare a energiei; distanta mentala crescuta fata de locul de munca sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de munca si eficacitate profesionala redusa”.
Desi conform ICD 11, burnout-ul “se refera in mod specific la fenomene din contextul ocupational si nu ar trebui aplicat pentru a descrie experiente din alte domenii ale vieții” asistam in prezent la utilizarea termenului si pentru altfel de contexte (burnout parental de exemplu).
Incercand sa intelegem “anatomia” acestei tulburari putem observa ca, desi senzatia este ca ea a aparut in momentul in care ne simtim epuizati, iritati si incapabili sa facem fata stresului, trebuie sa intelegem ca aceasta nu este etapa initiala ci corespunde fie unei etape intermediare, fie celei de criza sau de cedare in fata obstacolelor pe care nu le mai putem gestiona in mod eficient.
Exista mai multe etape premergatoare, care ar putea fi descrise astfel: initial senzatia este una euforica, ne bucuram de un entuziasm excesiv; in aceasta etapa se incearca acoperirea unui volum cat mai mare de taskuri, amanarea pauzelor si o dorinta crescanda de validare si confirmare a valorii personale din partea actorilor investiti cu semnificatie sau autoritate (client, manager, team lead etc). Urmatoare etapa este una de stagnare, in care eforturile nu conduc la obtinerea acelorasi rezultate si chiar atunci cand se investeste si mai mult timp si efort tot nu se remarca o imbunatatire a rezultatelor. Etapa de frustrare este urmatoarea, in care se incearca o compensare a deficitului de satisfactie dar fara rezultat; posibil sa apara anumite consecinte sau sa se reduca din performante in ciuda efoturilor mari de a confirma valoarea propriilor actiuni. Pe fondul stresului cronic si a epuizarii isi face prezenta aparitia apatiei, caracterizata prin depersonalizare, distantare afectiva, lipsa empatiei sau a rezonantei afective la situatii problematice care ii afecteaza pe ceilalti. Ultima etapa este cea de criza, caracterizata prin epuizare si simptome din spectrul somatic si fiziologic; epuizarea este marcanta si face foarte dificila functionarea adaptativa a persoanei.
In concluzie, burnoutul este un process care are mai multe etape iar cauzele pot fi multiple. Nu vom putea spune ca exista o singura cauza, cu atat maim ult cu cat el apare la intersectia dintre factorii care actioneaza asupra persoanei fie din exterior (volum de munca, beneficii, recompense,cultura organizationala, climat etc.) , fie din interior (personalitatea persoanei, valori, experiente timpurii, credinte centrale, ganduri automate etc.)
In harta mentala pe care am creat-o se pot urmari factorii atat externi cat si interni care contribuie la aparitia acestui sindrom, precum si efectele in plan cognitiv, afectiv, comportamental sau somatic.
Conduita de preventie sau de redresare in urma experimentarii burnoutului cunoaste mai multe parghii care pot fi activate si ele sunt adevarate resurse pe care le putem utiliza pentru suport si echilibrare: delegarea unor sarcini, constientizarea limitelor sau a starii prezente si acceptarea lor, mindfulness, relaxare si deconectare de factorii perturbatori, stabilirea unor limite sanatoase, conectarea cu ceilalti, consiliere psihologica sau psihoterapie etc.
